Scrisoare pentru dascăli (Partea I)

Dragă dascăl,

Cum ești tu zilele astea? Cum te simți?

M-am gândit mult la tine în perioada asta. Mă întrebam ce ecou are în tine această situație fără precedent în care ne aflăm cu toții.

Te-am văzut pe tine sau pe alți colegi de-ai tăi cum ați găsit soluții să continuați activitatea, cum v-ați adaptat „din mers” de pe o zi pe alta, cum ați „strâns rândurile” și cum faceți schimb de resurse și practici. Acțiunile prompte, inspirate, solidare ale oamenilor din întreaga lume au făcut să apară soluții grozave care sprijină educația și cultura prin oportunități online care sunt acum deschise și gratuite.

De oriunde am privi situația, traversăm o perioadă de profundă transformare globală … cu sau fără voia noastră, ni se înfățișează o ocazie prin care devenim mai conștienți de cât de interconectați suntem prin fire invizibile, cum depindem unii de alții și cum tehnologia este o resursă care, folosită corespunzător, ne sprijină în dezvoltarea și apropierea noastră. Putem să vedem cum sănătatea, starea de bine și manifestările fiecăruia dintre noi influențează tot organismul colectiv din care facem cu toții parte și, la rândul nostru, suntem profund impactați de tot ceea ce se întâmplă în lume.

Știu că și tu poți sesiza că ceea ce trăim fiecare în parte nu este doar despre acest virus, este despre toate „butoanele” care ne sunt apăsate în timp ce trăim consecințele acestei epidemii.

Pentru unii dintre noi este prima dată când experimentăm evenimente de asemenea anvergură globală, unele care amenință starea de sănătate sau chiar viața noastră și a semenilor noștri. Totul pare că se petrece prea rapid, de parcă nu ar fi suficient timp să ne pregătim și să ne asigurăm protecția. Frica crește cu atât mai mult cu cât întregul fenomen beneficiază de atâta atenție publică, sunt informații relativ puține și adeseori incongruente cu privire la acest virus și măsurile optime ce trebuie luate. În plus, pare că multe, multe lucruri se schimbă și viitorul a devenit brusc destul de impredictibil.

Pentru unii dintre noi aspecte din ceea ce se întâmplă acum amintesc de alte experiențe de viață prin care am trecut: probleme de sănătate care au necesitat izolarea, momente în care am fost lipsiți de libertate sau de contact cu cei dragi, situații provocate de dezastre naturale sau chiar război. Într-o situație cu atât de multe reverberații sociale și atâtea variabile pot să revină la suprafață senzații, imagini, comportamente, emoții și asocieri de semnificații pe baza trecutului care ne pot răscoli.

Aceste stări interioare sunt transmise implicit prin prezența noastră și impactează fiecare acțiune pe care o facem, inclusiv actul didactic.

Intenția din spatele rândurilor următoare este să îți ofere invitația de a te opri puțin din ceea ce deja faci, să reflectezi la atmosfera ta interioară, să îți dai voie să te asculți pentru a îți aminti care sunt resursele pe care le ai și, mai apoi, să poți însoți mai bine copiii și adolescenții să treacă mai ușor prin această perioadă.

Așadar, în toată această vâltoare aș vrea să te invit să îți dai puțin răgaz să simți aspectele mental-emoționale care se nasc în tine.

Ce trăiești în interiorul tău? Ce scenarii face mintea ta în încercarea de a te proteja? Ce îți șoptește inima? Cum îți este corpul?

Fără a avea pretenția că știu ce se întâmplă cu tine sau că înțeleg exact care este contextul în care te afli, vreau doar să știi că te văd, te simt și te recunosc. Știu că acum, mai mult ca oricând, ai nevoie de o reconfigurare profundă și rapidă a felului în care îți aduci contribuția în viața copiilor și adolescenților cărora le ești dascăl. Ceea ce se întâmplă te invită la un proces de învățare accelerat și poate într-un domeniu pe care nu țineai musai să îl aprofundezi, educarea cu sprijinul mijloacelor digitale. Știu că nu toți aveți condițiile pentru această opțiune și mă bucur să deja am văzut discuții pe grupuri cu cadre didactice care se susțin și fac fișe de lucru. Oricare ar fi situația ta, noutatea și necesitatea de adaptare promptă constituie un numitor comun.

Ceea ce vreau să împărtășesc cu tine este că tu, la fel ca oricare om, poți învăța și poți fi de folos într-un mod autentic doar după ce te simți în siguranță și conectat emoțional cu alți oameni. Abia după ce aceste condiții sunt împlinite poți declanșa forța vitală în serviciul creativității și lucidității de care ai nevoie pentru a le oferi copiilor o experiență din care să învețe.

Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, o să descriu, pe scurt, din ce este constituit creierul uman și cum funcționează. Creierul este format din trei mari regiuni: creierul reptilian, sistemul limbic și neocortexul. Cel reptilian, cel mai primitiv dintre toate, are sarcina clară de a ne asigura supraviețuirea și se ocupă de instictele primare și funcțiile vitale (respirația, ritmul cardiac etc), sistemul limbic este implicat în generarea și procesarea emoțiilor iar neocortexul este spațiul pentru sarcinile de ordin intelectual, rațional.

Cele două aspecte care vin la pachet cu epidemia, pericolul, atât real, cât și perceput, și izolarea, pot fi ușor traduse de organism ca un mare atac la supraviețuirea noastră și pot duce la declanșarea de către creierul reptilian și sistemul limbic a unor răspunsuri  automate, aflate dincolo de controlul nostru conștient. Este în natura noastră profund biologică ca atunci când apare un pericol, toate resursele noastre să fie concentrate pentru a fugi, a lupta sau a încremeni pentru a trece neobservați. În plus, suntem ființe profund sociale, nu putem supraviețui în izolare iar lipsa contactului social ne poate stimula reacții profunde. Când cele două aspecte ale creierului menționare anterior sunt atât de active, neocortexul, poate să fie redus la tăcere și astfel să ne pierdem capacitatea de a gândi limpede, clar, de a găsi soluții creative și de a alege cu discernământ ce facem. Poate apărea o stare de confuzie și anxietate pe care, indiferent că vrem sau nu, o transmitem copiilor.

În lumina celor prezentate mai sus, ar avea sens să fie un ghem de trăiri în interiorul tău, fiecare cu rolul său.

Mai jos las câteva exemple care pot să coincidă cu ceea ce trăiești sau, din contră, să nu fie experiența ta. Acestea pot să îți folosească să identifici care este realitatea ta interioară, să numești emoțiile și senzațiile, să le dai glas și astfel să crești șansele să devii mai calm și să ai senzația de mai mult spațiu în interiorul tău.

  • -E firesc să simți frică … doar e un pericol real și există atât de mult necunoscut în situația asta, media prezintă în mare parte doar cazurile de îmbolnăviri și decese nu și procente care pun în perspectivă situația, s-a instaurat o stare națională de izolare și aproapele tău este perceput ca un potențial pericol
  • -E firesc să simți tristețe … doar în decurs de câteva zile-săptămâni ai pierdut stilul obișnuit de viață, obiceiurile, contactul cu prietenii, copiii, colegii pentru o perioadă nedeterminată încă și, probabil, unele dintre planurile pe care ți le făcusei nu mai se vor împlini așa cum sperai
  • -E firesc să simți furie … doar pare nedrept și te simți neputincios în fața a ceea ce îți pare un inamic nevăzut, te deranjează cei care văd situația altfel decât o percepi tu, care spun sau acționează altfel decât tine
  • -E firesc să simți o oarecare vină … poate uneori vrei să te detașezi de tot pentru că este prea mult și nu mai vrei să auzi și să vezi nimic însă poate consideri că e lipsit de responsabilitate să faci asta
  • -E firesc să ai momente când simți că mintea ți-o ia razna … e o perioadă nesigură și asta poate da senzația că îți fuge pământul de sub picioare și apar scenarii dintre cele mai sumbre. Află că e posibil ca aceste gânduri să nu fie doar ale tale ci „împrumutate” din ceea ce spun alții
  • -E firesc să simți bucurie sau chiar entuziasm … poate această situație răspunde unor nevoi neglijate de multă vreme, de contact autentic cu cei dragi, de odihnă, de empatie, de autenticitate, de provocare, de autonomie
  • -E firesc să simți recunoștință … poate ai acum ocazia să prețuiești mai mult prezența oamenilor dragi, legăturile profunde, activitățile care îți fac inima să vibreze și poate percepi un sens mai înalt în toată această situație
  • -E firesc să simți tot mai mult ecoul a tot ce se întâmplă în comunitatea ta și în lune în corpul tău și energia asta stagnată să prindă diverse forme… poate o stare de oboseală, neliniște, agitație, apatie, deconectare, euforie, schimbare frecventă de dispoziție dar și râs, plâns, căscat, expirații lungi sau chiar stări de vomă, amețeli, frisoane, incoerență. Toate acestea sunt aspecte pe care le poți sesiza ca fiind mai dese acum.

E firesc să fii tu și să îți dai voie să îmbrățișezi fiecare aspect care apare în tine, e metoda inteligenței organismului tău prin care încearcă să mai elibereze din tensiunea internă. Cu cât creștem gradul de prezență și încredere în propria capacitate de a rămâne sănătoși, de a ne reveni din orice se arată, de a fi rezilienți, cu atât suntem mai bine mental-emoțional-fizic.

Deși la o privire mai atentă și obiectivă sunt și multe aspecte pozitive și oportunități care se nasc în această perioadă, organismul nostru are toate indiciile să intre în ceea ce numim „mecanisme de supraviețuire” și să rămână activat în reacții de apărare. Altfel spus, să reacționeze pe baza unor informații incomplete, incorecte sau false și să dea curs impulsurilor emoționale puternice. Ce avem propriu-zis de făcut este să ieșim, pe cât posibil, din mecanica aceasta primară care ne invită la o percepție limitată, îngustă și face cele mai negative scenarii. Putem să facem asta extinzând mereu perspectiva și amintindu-ne că deși se simte foarte dificil, ca o criză pe multe niveluri, de fapt, suntem în siguranță și avem opțiuni.

Toți, absolut toți, avem capacitatea de a face față stresului. De fapt, acesta este și cel care ne împinge către evoluție. Problema apare când acesta depășește cu mult resursele și capacitățile noastre din momentul prezent în raport cu pericolul real sau perceput. Atunci rămânem cumva blocați în tipare vechi de acțiune și se pierde capacitatea obișnuită de auto-liniștire, de auto-îngrijire, de a avea mintea limpede și a răspunde optim la situația curentă și, desigur, implicit nu suntem de un real sprijin celor din jur.

Poate vă întrebați ce e de făcut în aceste condiții?

Continuarea în partea a II-a a articolului AICI: https://oradenet.salvaticopiii.ro/blog/?p=320


Prietenii Ora de Net

UPC UPC UPC
Salvati Copiii

Copyright © 2019 Ora de net

Salvati Copiii - Uniunea Europeana

Copyright © 2019 Ora de net