Pasiune sau dependență de Internet?

Fiecare copil este unic și are propriile afinități, interese și pasiuni iar interacțiunea cu mediul online poate fi foarte atractivă pentru unii și deloc preferată de alții. Acest lucru este declarat chiar și de părinții care au mai mulți copii și chiar dacă aplică aceleași principii și reguli cu ei, răspunsul celor mici este diferit.

În acest context, merită să facem distincția între pasiune și dependență, mai ales că acestea se pot confunda dat fiind tendința de a petrece mult timp în activitate. Pasiunea este aliniată cu ființa profundă a copilului, cu un fel de înclinație naturală care îi aduce bucurie, liniște, o energie domoală și inspirație, vitalitate și stare de bine. Pasiunile au darul de a ne face să ne simțim vii, entuziaști, deschiși, încrezători, luminoși.

De partea cealaltă, dependența este un impuls, o reacție greu de controlat care nu oferă libertate reală de a alege altceva, relaxarea declarată este doar aparentă, sentimentele sunt apăsătoare, reacțiile sunt impulsive la adresa oricui ar dori să oprească acel comportament chiar și cu riscul pierderii relațiilor importante. Dependența secătuiește de energie, nevoile reale sunt neglijate și, în timp, scade încrederea în sine, în ceilalți și în viață.

Ce presupune dependența de Internet?

Așasar, dependența de Internet presupune lipsa capacității de a alege conștient motivul, modul și timpul dedicat utilizării dispozitivelor tehnologice. Altfel spus, este o acțiune compulsivă care presupune pierderea controlului impulsurilor legate de utilizarea Internetului (jocuri online, rețele sociale, sesiuni-maraton de navigare online sau urmărit materiale video sau seriale online), care persistă în ciuda consecințelor negative pentru persoana în cauză.

Este important să facem distincția între folosirea conștientă a Internetului ca instrument pentru a atinge un obiectiv definit și cazurile în care putem numi comportamentul ca fiind un indiciu al dependenței. Numărul de ore petrecut online nu este un indicator în sine dacă nu este asociat și cu alte comportamente și stări.

O persoană care are deja a atins un grad mare de dependență va răspunde afirmativ la cel puțin 5 dintre afirmațiile de mai jos :

  1. Inițial am avut o stare de bine și satisfacție atunci când eram conectat online și, în timp, dobândesc această stare doar dacă cresc numărul de ore petrecut online.
  2. Simt o stare de agitație, neliniște, nervozitate, irascibilitate pe durata altor activități care nu implică mediul online. Mă gândesc des la următoarele activități pe care le voi desfășura atunci când mă voi reconecta pe Internet.
  3. Nu mă gândesc aproape niciodată ce urmează să fac online și cât intenționez să stau pe Internet pentru că am mai încercat să reduc timpul și nu am reușit.
  4. Recunosc că mi se întâmplă des să neglijez sau să amân îndeplinirea sarcinilor pentru școală sau cele din familie și am reacții disproporționate atunci când cred că îmi este încălcat dreptul de a utiliza Internetul așa cum îmi doresc.
  5. Compar des persoanele din viața „reală” cu prietenii online și îi prefer pe aceștia din urmă pentru că mă simt mai liber și mai bine cu ei. Mi-am pierdut interesul pentru activități sociale și recreaționale și să petrec timp cu prietenii și familia. Deja am pierdut unele dintre relațiile mele sociale cu persoane care erau importante pentru mine.
  6. Mi s-a întâmplat ca în fața profesorilor, a colegilor de școală, prietenilor sau profesioniștilor să neg sau să minimalizez importanța pe care o acord Internetului și uneori mă simt vinovat pentru asta.
  7. Deseori nu mă simt bine în corpul meu, simt un disconfort fizic : dureri de spate și gât, dureri de cap, tulburări de vedere, senzație de uscăciune sau înțepături la nivelul ochilor, amețeli. Observ că atunci când am perioade lungi în care folosesc mult Internetul mi se întâmplă să nu beau apă, să mănânc sau să dorm bine așa că uneori cresc sau scad în greutate și nu mă trezesc dimineața odihnit.
  8. Am un sentiment de ușurare când mă reconectez și folosesc Internetul să îmi cresc buna dispoziție. Internetului este pentru mine o modalitate de a scăpa de gânduri și sentimente negative, mă ajută să nu mai mă preocup cu problemele mele.

Pentru copiii mai mici, vă invităm să urmați o variantă simplificată a indicatorilor mai jos:

  1. Vreau să stau din ce în ce mai mult pe Internet și abia aștept să mă conectez online.
  2. Nu m-am simțit în largul meu atunci când nu puteam sta pe Internet
  3. M-am surprins că navighez fără vreun scop sau interes specific
  4. Am încercat, fără să reușesc, să petrec mai puțin timp pe Internet
  5. Am petrecut mai puțin timp cu familia, prietenii sau făcând lucruri pentru școală din cauza timpului petrecut online
  6. M-am gândit că a sta pe Internet este mai interesant decât toate celelalte activități din viața mea
  7. Mi se întâmplă să nu spun altora cât de important a devenit Internetul pentru mine
  8. Nu am mâncat și nu am dormit pentru a sta pe Internet
  9. Folosesc Internetul pentru a scăpa de probleme

Peste 5 răspunsuri de DA constituie un semnal al dependenței de Internet.

Prin programul Ora de Net colaborăm cu multe cadre didactice, specialiști și părinți din întreaga țară și experiența ne demonstrează că dependența de Internet a copiilor este un subiect sensibil care poate crea reacții dintre cele mai efervescente în rândul adulților implicați în educația copiilor. Aproape de fiecare dată, în grupurile prezente la evenimentele sau consultările noastre se naște comparația între modurile în care au crescut cei deveniți adulți și felul în care copiii născuți în era digitală își petrec copilăria. De partea cealaltă, atunci când întâlnim copiii și abordăm acest subiect, mulți dintre ei declară că adulții din jurul lor sunt poate la fel de dependenți sau poate chiar mai mult de dispozitivele tehnologice. Copiii mărturisesc adesea că sunt criticați cu mare asprime însă cei mari nu iau în calcul schimbarea propriilor obiceiuri. Dependența de Internet poate fi un semnal al lipsei discuțiilor deschise și sincere cu privire la experiențele online.

Dacă privim cu onestitate la acești indicatori, majoritatea adulților pot identifica în propria viață semne ale dependenței, fie că aceste impulsuri se manifestă în relația cu tehnologia sau cu televizorul, mâncarea, munca sau diferite tipuri de băuturi sau substanțe. Acestea sunt alte fațete ale aceluiași proces interior care la începutul consumului oferea o senzație de plăcere însă, pe termen lung, crește atașamentul și gradul de dependență, scăzând astfel libertatea de alegere.

Ceea ce merită să precizăm deși știm că nu este mereu ușor de auzit este că, de fapt, niciun astfel de „conflict” între generații nu este în esență despre Internet sau tehnologie, ci mai degrabă despre distanță emoțională foarte mare și uneori greu de recuperat dintre copii și adulți.

Persoanele importante pentru copii care nu au informații complete și corecte cu privire la aspectele mai subtile care mențin comportamentul adictiv al copiilor față de tehnologie tind să își dorească o soluție rapidă care să oprească dependența. Acest traseu de gândire nu ia în considerare faptul că indicatorii dependenței sunt efecte și nu cauze. Unele dintre cele mai dăunătoare abordări sunt cele care confundă sau reduc simptomele dependenței la o lipsă de voință, de putere, de disponibilitate sau dorință a copilului de a asculta sfaturile sau recomandările adulților sau chiar ale prietenilor. Din păcate, de fiecare dată este mai complex decât atât. Atâta vreme cât privim doar suprafața unei situații este foarte puțin probabil ca o intervenție născută dintr-o astfel de abordare să aibă rezultatele dorite.

Efecte ale utilizării excesive a Internetului

În cazul în care dependența se menține timp îndelungat pot apărea perturbări ale sănătății fizice și ale relațiilor:

  • -Tulburări de vedere
  • -Dureri de cap intense, amețeli
  • -Obezitate – prin lipsa activității fizice, rutine legate de alimentație, de masă și comportament alimentare nesănătoase
  • -Deformări ale coloanei vertebrale – scolioze, cifoze
  • -Sindrom de tunel carpian – durere și senzație de amorțeală în mâini și la nivelul articulațiilor mâinii
  • -Crize de epilepsie – prin fotosensibilitate
  • -Pierderea relațiilor semnificative
  • -Alegerea unor persoane apropiate care împărtășesc aceeași dependență
  • -Comportament violent sau la limita legii

O mai bună informare cu privire la simptomele traumei la copii, solicitarea de informații și sprijin din partea specialiștilor în domeniul psihologiei (consilieri școlari, psihologi, psihoterapeuți etc) vă pot ajuta să identificați și să rezolvați problemele corelate care-l fac vulnerabil pe copil sau adolescent: depresie, stres, anxietate, probleme cu alcool/ droguri. Prevenirea unor astfel de situații constă în primul rând în educarea copiilor.

Puteți consulta pachetul de resurse lansat de echipa noastră în cadrul campaniei „Aleg conștient! Stop dependenței de Internet!” care este în continuare disponibila pe platforma Ora de Net. Descarcă direct de aici.

Recomandări pentru cadre didactice și părinți

Sprijinul unei persoane care are o dependență este aceea de a îl ajuta să își recapete controlul asupra propriului comportament. Poate fi un proces destul de lung și provocator, mai ales dacă au apărut tulburări asociate acestei dependențe precum fobia socială, tulburările dispoziției, disfuncțiile familiale, eșecul pe plan academic și profesional.

Dezideratul intervenției adulților este să susțină recăpătarea stării de siguranță și a încrederii copilului în sine, în ceilalți, în viață și, odată cu acestea, a spiritului explorator, curios, deschis.

În cazul traumei, experiența afectivă a copiilor este semnificativ redusă și pot simți sentimente apăsătoare, tensiune, lipsă de vitalitate. Odată eliminate cauzele și menținerea unor relații oneste, sincere, apropiate, pline de iubire cu adulții importanți pentru ei, viața afectivă a copilului se va regenera și va face loc bucuriei, entuziasmului, creativității, iubirii față de sine și față de cei apropiați.

Asigurați-vă că oferiți timp, atenție și energie să:

  • – Vă informați cu privire la mediul online și cunoșteți beneficiile și riscurile online pentru copii
  • – Fiți conștient că sunteți un model pe care îl va urma așa că folosiți Internetul echilibrat
  • – Îl invitați să vă povestească despre lumea lui folosind Internetul într-un mod creativ, util și sigur
  • – Acceptați că dependența este un simptom și căutați cauza mai adâncă a comportamentului copilului
  • – Oferiți copilului contexte de socializare care nu implică tehnologia sau învățarea pentru materiile de la școală: ieșiri în aer liber, discuții despre pasiuni, proiecte educaționale în echipe, posibilitatea să îi învețe ceva pe alții, plimbări în magazine de carte și muzică, participări la evenimente de divertisment, concerte, piese de teatru, întreceri sportive.
  • – Folosiți jocul, joaca și poveștile pentru a deschide discuțiile sensibile sau, dacă nu vă simțiți confortabil cu anumite teme, cereți sprijinul specialiștilor să abordeze subiectele mai delicate
  • – Ascultați cu atenție ce anume au copiii să vă spună și nu subestimați importanța dezvăluirilor din viața lor de zi cu zi pentru că aceste episoade constituie baza încrederii lui în dvs
  • – Povestiți diferența dintre dependență și pasiune, dintre reacția impulsivă, automată și alegerea unui răspuns conștient
  • – Obișnuiți copiii să fie atenți la propria respirație, la senzațiile din corpul lor pentru a simți disconfortul atunci când stau prea mult pe Internet și ar avea nevoie de mișcare
  • – Împuterniciți și responsabilizați copilul cu privire la menținerea/creșterea stării lui de bine: notarea într-un jurnal sau instalarea unor aplicații de monitorizare a numărului de ore petrecute pe Internet pentru activitățile legate de școală, pentru activități de socializare on-line/navigarea online/jocuri etc.
  • – Fiți atent mai degrabă pe ce face bine și mai puțin pe comportamentul nedorit. Dacă acum se recuperează dintr-o dependență, aveți răbdare și celebrați progresul pe care îl face.
  • – Celebrați momentele împreună, mărturisiți-vă cu voce tare iubirea față de el și arătați bucuria pe care o simțiti când petreceți timp cu el.

În ceea ce privește timpul petrecut online… recomandarea membrilor Academiei Americane de Pediatrie (www.aap.org) – o organizație care reunește peste 66.000 de medici și specialiști dedicați sănătății, siguranței și stării de bine a copiilor, adolescenților și tinerilor

  • – 0-2 ani: copilul să nu aibă contact direct cu tehnologia
  • – 2-5 ani: pot fi introduse dispozitivele interactive pentru maxim o oră pe zi, cu pauze mari între sesiuni. În această etapă este esențial să selectați cu mare discernământ conținutul, să fie adaptat etapei de dezvoltare la care se află copilul și să discutați cu el despre ce vede și cum se corelează cu viața de zi cu zi.
  • – Peste 6 ani: este esențial să stabiliți împreună cu copilul reguli consecvente cu privire la timpul petrecut online și a folosirii dispozitivelor. Asigurați-vă că Internetul sau jocurile nu înlocuiesc timpul de somn, de joacă cu prieteni și cel pentru activități fizice dinamice și alte comportamente sănătoase. Stabiliți momente dedicate în care puteți folosi și vorbi despre tehnologie și spații în care dispozitivele nu sunt permise – la masă, în dormitor seara la culcare.

Recomandarea noastră este să creați contexte de învățare multianuale pentru copii în care să abordați preventiv teme importante pentru dezvoltarea și relaționarea în era digitală.

Riscurile amânării acestor subiecte abordate cu discernământ sunt foarte mari: ademenirea copiilor pe Internet, abuzul sexual al copiilor, hărțuirea pe Internet, transmiterea de imagini cu conținut dăunător sau ilegal, sinucideri ale copiilor victime ale abuzului și șantajului prin mijloace tehnologice.

Bazele formelor de relaționare cu sine, cu ceilalți sunt puse încă din copilăria timpurie și este momentul oportun ca cei mici să audă elementele de bază pentru sănătatea lor, fizică și emoțională.

Din nefericire, majoritatea cazurilor de abuz asupra copiilor care ajung să fie aflate la mult timp de la situația inițială, au în comun următoarele cauze:

  • – cel mic nu știa ce este în regulă să accepte și ce nu (limite în conversații, în atingeri pe corp sau în gesturi ale altei persoane etc și să știe că trebuie să spună cuiva atunci când nu se simte confortabil)
  • – cel mic era obișnuit să accepte să îi fie încălcate limitele și drepturile (fusese jignit, amenințat, bătut, pupat cu forța de cunoscuți etc și nu știe/nu are încredere că poate spune nu și poate fi ajutat)
  • – cel mic fusese martor la abuzuri (văzuse în familie, la școală, pe stradă sau pe Internet ce pățesc cei care dezvăluie „secretul” sau este cel mai slab)

Încurajăm cadrele didactice și părinții să se informeze pe aceste teme și să nu ezite să deschidă discuțiile încă din învățământul preșcolar, folosind informații și metode adaptate la nivelul de dezvoltare al copiilor.

În calitate de specialiști cu vastă experiență în domeniul sănătății și protecției copiilor, recomandăm ca măsuri preventive abordarea următoarelor teme, în familie și la grădiniță/școală:

  • -Eu și emoțiile mele – Recunoșterea, numirea gestionarea emoțiilor și conflictelor
  • -Eu și corpul meu – limite sănătoase în relația cu altă pesoană, semnale ale unui comportament neadecvat din partea altei persoane , cunoscută sau nu
  • -Eu și relațiile mele – Comunicarea și socializarea pozitivă cu colegii, prietenii, părinții și profesorilor
  • -Eu și apărătorii mei – situații și exemple concrete cum pot cere ajutorul adulților
  • -Eu și Internetul – folosirea creativă, utilă și sigură a Internetului


Prietenii Ora de Net

UPC UPC UPC
Salvati Copiii

Copyright © 2019 Ora de net

Salvati Copiii - Uniunea Europeana

Copyright © 2019 Ora de net