Conectarea umană în era digitală (Partea II)

Continuăm articolul Conectarea umană în era digitală (Partea I) cu menţionarea celorlalte aspecte pe care le găsim semnificative atunci când privim contextul în care copiii cresc.

  • Social: în contextul discuțiilor despre Internet este important să ne amintim că acesta răspunde, în mare măsură, nevoii de conectare socială bazându-se pe crearea de grupuri, comunități și coagularea persoanelor cu aceleași interese. Dincolo de dimensiunea evolutivă care ne amintește că pentru a supraviețui am avut dintotdeauna nevoie să aparținem unui grup, cele mai recente studii în domeniul stării de bine demonstrează că niciun aspect al vieții noastre nu rămâne neatins de influența relațiilor noastre.

Studiul longitudinal (*4) început în 1938 și condus în continuare de Harvard, demostrează faptul că relațiile determină decisiv calitatea vieții noastre mai mult decât oricare alt factor.

Accesul la Internet a schimbat pentru multe persoane modul în care se raportează la relații pentru că a devenit un instrument prin care este mai facil decât oricând altcândva în istorie să ne conectăm cu persoane aflate la distanță și, în același timp, unele studii (*5) menționează și impactul negativ al tehnologiei asupra relațiilor de cuplu.

Nu toţi copiii au şansa să trăiască în familii în care există un nivel suficient de bun de siguranţă şi iubire. Nu pentru că cei implicaţi nu ar vrea ci pentru că, de multe ori, nici ei nu au primit asta şi nu au cum să ofere mai departe dacă nu au experienţa internă. În schimb, fiecare copil trece sau ar trebui să treacă prin grădiniţă şi şcoală şi un dascăl poate să îi ofere acele momente de conectare, de trăire a ceea ce înseamnă să fii văzut, auzit, important şi special pentru cineva. Chiar şi o singură relaţie de acest fel, poate schimba traseul unui copil. Dacă acestea lipsesc din viaţa lui „reală”, Internetul este un spaţiu în care cel mic acum sau adolescentul de mai târziu va căuta acest mod de a se conecta cu ceilalţi. Din păcate, dacă nu a avut experienţa directă cu cei apropiaţi online poate să caute să devină sau să pretindă că este altfel pentru a fi plăcut sau iubit.

Imaginea prezentată în mediul online este una care prezintă doar mici frânturi și poate induce o serie de iluzii sau fantezii care nu sunt ancorate în realitate. Această expunere a părții frumoase a vieții, poate să determine o permanentă comparare cu ceilalți ceea ce, pe termen lung, determină o scădere a stimei de sine, mai ales în rândul tinerilor avizi de conectare socială cu cei de vârsta lor.

Nevoile adolescenţilor de noutate, de a îşi canaliza creativitatea, de a se „recunoaşte” în ceilalţi şi de a îşi exprima trăirile, pot fi cu usurinţă împlinite în mediul online şi din acest motiv petrec atât de mult timp conectaţi. În lipsa unor alternative şi o obişnuinţă de a trăi viaţa cât mai plenar şi divers, este foarte uşor să cadă în capcana dependenţei de Internet.

  • Cultural: avem o serie de caracteristici universale comune, împărtășite de toți oamenii, și altele care au fost dezvoltate cultural, prin adaptarea la convențiile specifice mediului în care ne-am dezvoltat. Preluăm de la generațiile anterioare, conștient sau mai puțin conștient, o serie de credințe, atitudini, preferințe, obiceiuri, tradiții, metode de supraviețuire, ritualuri, istorie, artă sau structuri sociale. Dezvoltarea tehnologică ne pune în fața faptului de a reconsidera modul în care ne creăm identitatea, dată fiind expunerea la o tot mai conturată comunitate globală care se manifestă online.

Principalele modele pe care copiii le au sunt persoanele semnificative din viața lor: părinții, rudele apropiate, profesorii și prietenii, însă mediul online a mai adăugat o serie de „influenceri” culturali: persoanele publice din mediul online, vloggerii, personajele din filme sau media pe care le urmăresc sau persoanele cunoscute online care devin foarte importante în crearea identității copiilor și tinerilor în căutare avidă de ghidare.

La bază, acest lucru nu este un fenomen cu totul nou, diferă de experiența generațiilor care au avut acces și au dat importanța aceasta persoanelor care apăreau la televizor. În actuala generație se menține același mecanism de influențare însă diferă: canalul prin care sunt preluate aceste modele, nivelul de interacțiune și alegere a acestor modele și posibilitatea de a intra în contact direct cu aceste persoane (mesaje și întrebări directe, comentarii la conținutul postat, acces la restul urmăritorilor acelei persoane șamd).

  • Transgenerațional: modul în care familiile se organizează, comunică și trăiesc s-a transformat semnificativ în ultimele două generații și asta are un impact evident asupra relațiilor dintre membri. Este în natura evoluției umane să clădim pe ceea ce au construit generațiile anterioare, să preluăm modelele care au folosit în trecut și să le lăsăm în urmă pe cele care nu mai servesc. Este important să constatăm că deși mereu a existat o pulsație de apropiere și depărtare între generații, motive mai adânci sau mai superficiale de neînțelegere sau conflict, în societatea actuală acest decalaj de percepții, valori, manifestări și aspirații pare să fie mult mai mare iar tehnologia devine pretextul cel mai des invocat de cei mai mari sau mai în vârstă pentru această distanță. Invitația noastră rămâne aceea de a observa contextul mai larg care contribuie la aceste schimbări.

Internetul a revoluționat rolul copiilor și tinerilor în societate datorită faptului că aceștia pot, cu mare ușurință, să exceleze în era tehnologică, fără să depindă, în mod obligatoriu, de îndrumarea adulților. Desigur, creșterea nivelului de conștientizare cu privire la Drepturilor Copilului constituie o contribuție pozitivă la această răsturnare a ordinii știute în trecut. Mai exact, le oferă șansa copiilor și tinerilor să se exprime liber, să creeze, să exploreze forme noi de a fi într-o măsură extrem de mare în comparație cu generațiile precedente a căror istorie a fost marcată de abuz fizic și psihologic. De multe ori abuzul a fost normalizat şi a devenit o marcă a așa numitului „respect” față de cei mai în vârstă. Acum acest dezechilibru de putere este tot mai criticat, dovadă fiind multiplele studii care demonstrează impactul negativ al măsurilor care implică abuzul fizic, psihologic, neglijarea și abuzul sexual asupra dezvoltării copiilor. Ca în orice schimbare semnificativă, tendinţa pe care o putem observa acum este de a pica în extrema cealaltă, cea în care copilul devine autoritatea absolută iar nevoile părinţilor sau ale profesorilor să fie desconsiderate. După cum vă închipuiţi, niciuna dintre aceste extreme nu favorizează o dezvoltare optimă a copilului şi a relaţiilor în familie sau la şcoală.

Câteva dintre cele mai evidente cauze ale transformării dinamicilor din familie în această perioasă sunt de altă natură: schimbarea accelerată a societății, diversitatea formelor de organizare a familiilor, creșterea timpului petrecut la muncă, stresul cauzat de instabilitatea economică și, nu în ultimul rând, emigrarea din motive economice sau sociale a românilor. Este evident că aceste fenomene întinse pe ani de zile determină șubrezirea relațiilor de familie și sociale iar tehnologia, de multe ori, devine atât refugiu pentru a camufla stările nepăcute dar şi canalul de comunicare între membrii familiei.

Chiar și în aceste perioade de instabilitate socială și economică, sunt familii care reușesc să rămână împreună și să transforme diferența de nivel tehnic dintre generații într-o oportunitate de împărtășire și colaborare. Prin acțiuni aparent minore dar foarte semnificative pentru crearea unei relații apropiate bazate pe încredere, comunicare deschisă și onestă, adulții care văd și acționează conștientizând nevoile nativilor digitali și lumea tehnologizată în care ei vor trăi ca adulți, întăresc obișnuința de a petrece timp împreună.

Pentru prima dată în istorie, copilul poate avea rolul de a îi învăța ceva util și valoros pe părinți, bunici, rude prin accesarea creativă și utilă a tehnologiei. Odată cu deschiderea perspectivelor adulților asupra efectelor și impactului abordărilor pozitive în educație, în era digitală avem pentru prima dată șansa unui parteneriat autentic cu copilul venit din asumarea unui proces de învățare bidirecțională. Cei mari pot reveni la limbajul copilăriei și pot reuși ca prin joc și joacă să le ofere cadoul prețios al învățăturilor pe care ei le-au primit în viață, povești reale și inspiraționale din trecutul lor, și, asumându-și conștient rolul de model pentru cei mici ei pot să le insufle valori umane înalte. În același timp, sunt disponbili să învețe moduri creative de a rezolva diverse situații sau de a se dezvolta cu ajutorul tehnologiei. O astfel de abordare poate naște o stare de profundă conectare între generații iar efectele pot fi grozave în termeni de inovație.

În concluzie, observăm că viața privită prin unghiuri diverse este un permanent dans între lumea interioară și stimulii din mediu iar la intersecția acestora stă felul în care ne trăim viața, moment de moment.

Prin resurse, ateliere şi cursuri de psihoeducaţie ne propunem să facem explicit ceea ce, de multe ori, rămâne fără glas, nespus, netransmis, presupus între oameni apropiați. În acest proces încurajăm folosirea creativă, utilă și sigură a tehnologiei. Internetul este doar un instrument, nu este în sine bun sau rău ci depinde de fiecare utilizator cum îl folosește. Vă invităm să priviți această rețea globală ca resursă pentru dezvoltare, pentru adaptarea la noul context social, însă fără a sacrifica relaționarea sănătoasă cu ceilalți și cu dorința ca indiferent de conținutul online explorat, fiecare copil să fie încurajat să rămână autentic și sincer cu el însuși.

Pe parcursul celor 10 ani de activitate în domeniul educaţiei am întâlnit mii de copii, părinți și cadre didactice care se bucură de oportunitățile oferite de această extraordinară resursă și sunt curioși cu privire la ce pot învăța sau aprofunda pentru a avea o experiență mai plăcută, mai interesantă și mai valoroasă în activitatea lor. În același timp, poate și mai mulți dintre aceștia, observă cu precădere efectele neplăcute, pericolele și dezavantajele dezvoltării tehnologiei. De multe ori aceștia se găsesc supărați, triști, speriați sau de-a dreptul furioși când vorbim despre beneficiile Internetului sau atunci când menționăm tendința de digitalizare a societății.

Desigur, copiii sunt optimişti şi cu mult mai multă sclipire în ochi atunci când vorbesc de telefoane, gadgeturi, aplicaţii şi jocuri. Apare un evident decalaj între generații care se va tot adânci dacă nu creăm spațiu pentru discuții deschise și sincere cu privire la experiențele online. Integrarea Internetului și noilor tehnologii în viața copiilor nu este în opoziție cu relaționarea, mișcarea, joaca, învățarea sau preocuparea pentru teme ci, din contră, pot deveni un instrument pentru a facilita toate aceste activități. Rolul adultului echilibrat și conștient de beneficiile digitalizării dar și de potențialele pericole asociate cu explorarea mediului online, este esențial pentru educarea și susținerea copiilor pentru a dobândi abilitățile digitale necesare pentru a se menține în siguranță.

În final, doresc să împărtăşesc cu voi ceea ce poate a devenit evident după parcurgerea acestui articol. De fapt, niciun „conflict” între generații nu este în esență despre Internet sau tehnologie, ci mai degrabă despre relațiile dintre copii și adulți. În evenimentele pe care le susținem facilităm înțelegerea punctelor diverse de vedere precum și exersarea empatiei, a comunicării asertive, non-violente, de la om la om între persoane de vârste diferite, cu roluri diferite în procesul de educație. Experiența acestor întâlniri este foarte vie pentru că, de fiecare dată, observăm cu toții că în spatele comportamentului asociat cu folosirea tehnologiei, de fapt, stau alte motive care își au originea în relaționarea în cadrul acelei familii, acelei instituții sau acelui sistem.

*1 Beauchaine, Theodore & Gatzke-Kopp, Lisa. (2013). Genetic and environmental influences on behavior.

*2 M. A. Schiele & K. Domschke (2017) Epigenetics at the crossroads between genes,environment and resilience in anxiety disorders.

*3 Powell, B., Cooper, G., Hoffman, K., & Marvin, B. (2013). The Circle of Security Intervention: Enhancing attachment in early parent-child relationships. New York, NY: Guilford Press.

*4 www.adultdevelopmentstudy.org

*5 http://www.pewinternet.org/2014/02/11/couples-the-internet-and-social-media


Prietenii Ora de Net

UPC UPC UPC
Salvati Copiii

Copyright © 2019 Ora de net

Salvati Copiii - Uniunea Europeana

Copyright © 2019 Ora de net